Prima zi de liceu.
Agitatie pe terenul de fotbal, acolo copilarisem, dar niciodata nu avuzesem aceasta traire. Parea ca toata lumea stia ce se intampla. Multi dintre colegi alesesera sa mearga la liceul din oras. Ne continuam cursul vieti, incercam sa parem mai maturi, de parca o vara ne-ar fi nascut intr-o alta viata, aceea de liceu. Cineva incearca sa stabileasca ordine in multimea de tineri. Incet, incet se construiesc randurile. Incercuid un careu imaginar, toti asteapta. Imediat in fata randurilor se aseaza o masa, cazind usor din bratele unui barbat imbracat in salopete. Un profesor is aseaza mana pe masa si incepe sa loveasca usor cu degetul, semn ca nu este indeajuns de liniste pentru a spune ce are de spus. Liceeni incep sa isi dea seama si ca un val linistea incepe sa se aseze.
Frazele se pierd inainte de a se sfarsi, si plictiseala pare sa ia locul linistii.
Simtind asta, vecea discursului incepe sa devina mai apasa, mai grava, ca apoi sa culmineze cu un strigat :
-"Faceti liniste, va rog"
Efectul se resimte si linistea isi reintra in gratii. Monologul se continua si nimic nu arata ca se va sfarsi. Undeva in spatele randurilor, sub un castan un cerc de cativa tineri par sa se distreze de minune, in mijlocul lor, un barbat imbracat in costum, pare sa capteze toata atentia. Neinteresat de monologul mesei, ma indrept spre castan.
Se spuneau bancuri! Toti radeau, neinteresati de discurs. Ma acomodez si devenind vinovat.
Pentru cateva minute monologul a disparut. Randurile se rup si toti se ingramadesc spre intrare. Intreb unde este clasa mea, si aflu ca este a treia clasa de la etaj. Inainte de a rupe
grupul ca un sfat parintesc:
-"Daca aveti nevoie de un manual, veniti la mine!'.
Multe pauze, vor avea modelul primei zi de scoala, multe bancuri vor ramane la noi, poate mai multe decat stiu eu ce lectie.
Ani vor trece, tributul va fi platit.
Promotia 2000 va saluta, Domnu' Nea Georgica!
Promotia 2000, va saluta, dom